Românii nu aveau voie să îşi construiască biserici aşa că la răspântii au ridicat 64 de cruci pe care le-au închis în piatră. Aici veneau cu preotul să-şi sfinţească logodnele şi să-şi boteze copiii. În prezenţa preoţilor Troiţele se transformau în mici biserici. Satele româneşti erau apărate de câte o ceată de flăcăi, doar Şcheienii aveau 7 cete în loc de una, care să le păzească troiţele şi drumurile: junii tineri, junii bătrâni, roşiorii, albiorii, dorobanţii, curcanii şi braşovechenii. Poate că nu astea le-au fost denumirile de la începuturile istoriei, poate că junii de azi nu mai ştiu exact de ce împlinesc ritualurile pe care le împlinesc. "Aşa a făcut şi tata moşu\' " - e singura explicaţie pe care o pot da. Dar în veacul XVIII faima Junilor Şcheieni a ajuns până la Viena, la urechile împăratului: un anume Ilie Birt şi junii lui îi întorseseră din drum pe turci la Piteşti, salvând astfel cetatea Braşovului şi graniţa imperiului. Trei generali şi împăratul însuşi l-au decorat pe Ilie Birt, povesteşte Păstrătorul: "Ilie Birt a cerut împăratului de la Viena să aprobe Republica Şchei, nici mai mult nici mai puţin... ca o aşezare aparte constituită pe baze juridice şi cu o identitate juridică. Nu s-a aprobat, deşi Ilie Birt avea o trecere extraordinară la împăratul de la Viena. El devenise un lider al obştei din Şchei. Mergea la dieta de la Cluj, la cea de la Sibiu, vorbea 4 limbi. Era o personalitate de legendă. În 1760 s-a ridicat etajul şcolii. Judele Braşovean i-a reclamat pe românii din Şchei la împăratul de la Viena: "valahii noştri s-au revoltat şi au creat casă peste casă, casă în lung şi în lat". Împăratul a dat dispoziţie să se distrugă şcoala. În această situaţie, Ilie Birt şi-a adunat Junii în jurul şcolii, cu buzdugane în mână şi când au venit dorobanţii să distrugă şcoala, n-au avut cum. S-a dus şi el la împărat cu cele 4 decoraţii pe piept şi l-a convins pe împărat să lase şcoala în pace pentru că el l-a sprijinit. În acest fel a fost salvată şcoala, în 1760 de Ilie Birt." Astăzi o stradă din Şchei îi poartă numele. Nu este singurul rămas viu în memoria junilor. Un altul, mai aproape de zilele noastre, l-a înfruntat pe trimisul împăratului Roşu. Numele lui: Ghiţă Gal.