Compania Junilor Curcani s-a format în anul 1879 din rândul bărbaţilor căsătoriţi, care locuiau Pe Coastă. Numele de "Curcani" corespunde companiei omonimice, acoperită de glorie în războiul pentru Independenţă a României de la 1877, în condiţiile în care românii din Ardeal nu puteau participa la acest mare război. Preluarea acestor costume de "Curcani" la numai doi ani după marele eveniment, este evident un răspuns la participarea sufletească a românilor din Şchei, costumul devenind un simbol. El este asemănător cu cel al Junilor Tineri, cu singura deosebire că, în loc de pălării, poartă nişte căciuli negre cu "ţoc", împodobite cu pene de curcan şi susţinute sub bărbie cu o curea fină. Aceste căciuli amintesc de cea a lui Mihai Viteazul, ca şi la albiori, motiv mărturisit chiar pe steagul companiei unde apare chipul eroului unităţii naţionale, precum şi tricolorul românesc.
Actualul steag a fost confecţionat în anul 1977, prilejuit de centenarul Independenţei, purtând pe o parte chipul voievodului Mihai Viteazul şi pe alta un june curcan, iar pe suportul de steag, numele membrilor, încrustate în plăcuţe metalice.
Ei organizează jocuri strămoşeşti în fiecare an la Crucea Muşicoiului în ziua de "Sânchetru" (Sf. Petru şi Pavel - 29 iunie). În vechime organizau maialuri împreună cu Junii Dorobanţii, Pe Tâmpa. Parastasele Junilor Curcani au loc la Biserica Sf. Nicolae din Şchei.
Junii Curcani, locuitori în marea lor majoritate pe strada cu acelaşi nume (strada numită în vechime şi "Drumul carelor", având o lungime de peste 1350 m), îngrijesc trei troiţe, aflate încă în picioare.
1. Crucea Muşicoiului
Cea mai veche este cunoscută sub numele de "Crucea Muşicoiului", situată la poalele Tâmpei, la ieşirea din strada Curcanilor, pe o pajişte care îmbie la odihnă şi petrecere, în partea de Nord-Vest faţă de cea din Cutun şi mai mare decât aceasta. Conform inscripţiilor, destul de bine păstrate în grafie chirilică, crucea a fost ridicată în piatră la anul 1671 de urmaşii protopopului Băilă, în cinstea Preacuvioasei Paraschiva, pentru ca în anul 1902 Nicolae Stinghe (Oaie) să o restaureze.
Inscripţia slavonă "Prin Tine Maică, este ştiut, s-a mântuit Cel după asemănare", este urmată de inscripţia românească, în grafie chirilică: "Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşitul Sfântului Duh, într-una Sfântă Troiţă nedespărţită (s-a ridicat) această sfântă cruce întru numele Sfintei Propodobneai (n.n. Precuvioasei) Paraschivei, ca să fie întru pomenire de veci m(e)s(e)ţa (n.n. luna) deh(cembrie) 24, văleat (anul) 7180 (=1671)". În partea dreaptă a cruci se află altă însemnare chirilică: "Pomeni Gospodi (Pomeneşte Doamne) (pe) Stoica, Rada, cead (copiii), Radu i (şi) Lina, cead Băilă, Costantin, Neacşa, cead Iano, Rada cead, Stana, Radul Marina, 1710 iun(ie) 26" (text adăugat de Nicolae Stinghe-Oaie, cu ocazia restaurării). În stânga se află altă însemnare chirilică: "Popa Radu, Paraschiva cead ih (copilul lor) Ileana, 1703, iun(ie) 12". Costantin Lacea crede că este vorba de protopopul Radu Tempea I, mort în anul 1713 ianuarie 26, dar Candid Muşlea confirmă cu autenticitate că este vorba de protopopul Radu Băilă, care are preoteasă pe Paraschiva, iar între copii şi pe Ileana.
În spatele crucii găsim altă însemnare chirilică: "Această cruce este renovată de dl. Nicolae Stinghe şi soţia sa Elena, a(n) 1902. G. Birt, zugrav".
Pictura din interior, destul de bine conservată, conţine, între altele, scenele: Dumnezeu Procrator, Maica Domnului, Coborârea Sfântului Duh ş. a.
De ce i se spune Crucea Muşicoiului, încă nu s-a ajuns la un consens din partea istoricilor. Unele legende spun ca la această cruce a fost omorât de şcheieni un trădător cu numele de Muşica, care a deconspirat Cetăţii Braşov planul românilor din Şchei de a-şi face "Republică" separată la anul 1736, sub conducerea căpitanului Ilie Birt. Alte legende spun tocmai că Muşica se găsea în fruntea românilor care luptau pentru realizarea acestei "Republici". Documentele oficiale ale Braşovului, pentru anul 1703, confirmă că pe strada "Blasche Burggasse", vechea numire a Ciocracului (azi strada Costantin Lacea), alături de "Poppe Soike, Todoran, Hage Ivan Crai" ş. a., se află şi "Muşicoiul", deci o persoană însemnată, care plătea autorităţii locale o taxă, fiind posesor de casă, pământ şi cu drepturi neguţătoreşti. În protocolul botezaţilor de la Biserica Sf. Nicolae din Şchei pentru anul 1758 se află membrii familiei Muşicoi, astfel pentru 26 martie 1758 s-a botezat Maria a lui Gheorghe Muşicoiu, iar în 10 decembrie acelaşi an, Văsâi a lui Ion Muşicoiu. Ipoteza pare verosimilă odată ce toate celelalte troiţe sunt ridicate de persoane fizice din Şchei.
Ieronim Bariţiu, fiul marelui ziarist George Bariţiu "a auzit" că aici a fost îngropat un steag simbolic pentru românii din Şchei, provenit probabil de la Mihai Viteazul, motiv pentru care Junii Curcani poartă pe cap modelul căciulii marelui voievod al Unirii. După mărturiile şcheianului Mihai Constantinescu (80 ani), aici se împuşca cu "teascurile" în ziua întâi de Paşti, după ce Junii Curcani se întorceau "Dintre Chetri", iar în Miercurea luminată aşezau în grilajul capelei un brăduţ cu cruciuliţă, vopsit cu roşu şi alb, împodobit cu "şic" (foiţă aurită).
2. Crucea din Grui
Cea de a doua troiţă a Junilor Curcani, la întâlnirea străzilor Coastei cu a Curcanilor, Crucea din Grui, (pe strada Curcanilor la nr. 46), poartă şi numele Crucea de la Ştim, după porecla familiei Ion Florea Munteanu, care îngrijea de ea, aprinzând candela duminica şi la sărbători. Ea este ridicată la anul 1781, cu o împrejmuire de zid, pictată pe dinăuntru, având câteva nişe în zid, de asemenea pictate, prevăzută cu o treaptă de beton, iar înăuntru încă două. Spaţiul din interior aduce concluzia că aici s-au oficiat şi alte servicii divine, cum ar fi sfinţirea apei. Inscripţia (în grafie chirilică) confirmă vechimea şi ctitorul ei, fiind una din cele mai vechi troiţe din Şchei: "Cu vrerea tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu îndemnarea Sfântului Duh, s-au întemeiat şi s-au zugravit aceasta sfântă şi dumnezeiască cruce cu toată cheltuiala la şapte fraţi Voina, anume: Ion Voina, Dumitru, Neculae, Gheorghe, Vasiu, Petre, Pandele. Veşnica pomenire.1781 mai 20".
Pictura originală din interiorul troiţei, destul de bine păstrată (doar pe alocuri murdărită din neglijenţă) reproduce pe boltă încoronarea Maicii Domnului, un sobor de sfinţi, pentru ca jur împrejur să găsim 20 medalioane cu sfinţi din Vechiul Testament, urmate într-un alt registru de alte scene din Noul Testament. Pe cruce sunt zugrăvite scene reprezentând Patimile Mântuitorului, Răstignirea şi Învierea. Îngrijită mai înainte de familiile Măciucă, Văsăică (Vasile Furnică) socrul lui Florea Munteanu, apoi de de Aurel Neguţ (unul din urmaşii ctitorilor), şi Mihai Constantinescu şi alţi locuitori ai străzii, troiţa se păstrează bine, comparativ cu alte troiţe lăsate în paragină.
3.Crucea de pe Curcanilor
Cea de a treia troiţă, aflată pe aceeaşi stradă (la nr. 29), ridicată în lemn de esenţă tare, poartă inscripţia pe cruce, în grafie chirilică: "Această cruce s-a ridicat în numele Tatalui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, de Gheorghe Tanasie în anul 1867". Alături se află şi o inscripţie în grafie latină, care menţionează: "Ridicată în anul 1761 de Gheorghe Anania, refăcută în 1922 de Junii Curcani". Crucea este pictată, dar pictura este deteriorată. Puţinele mărturii de pictură ar necesita, ca şi la celelalte troiţe o intervenţie din partea restauratorilor autorizaţi. Mai este cunoscută şi sub numele de "Crucea de la Hirodă", după numele familiei care locuia în grădina din apropiere.