Începând cu anul 1559, când vine de la Târgovişte la Braşov, diaconul Coresi a muncit vreme de 25 de ani pentru a scoate la lumină cele dintâi cărţi de circulaţie în limba română, făcând posibilă biruinţa scrisului în limba poporului, pentru toate ţinuturile româneşti, activitatea lui tipografică fiind sprijinită şi de domnii din Moldova şi ai Munteniei, aşa încât activitatea lui se suprapune conştiinţei unităţii de neam. Venirea lui Coresi la Braşov, prin părăsirea Târgoviştei, unde Macarie începuse să tipărească în limba slavonă cărţi şi unde învăţase meşteşugul tiparului de la Dimitrie Libavici, a fost urmarea directă a existenţei şcolii de copişti, care se formase de mult timp în Scheii Braşovului, în cadrul căreia Costea, Bratu, Voicu, Iane şi Mihai - ca să numim doar câţiva cărturari, protopopi ai bisericii şi dascăli ai şcolii - s-au aplecat înspre migăloasa muncă de scriere, transcriere şi traducere a cărţilor de cult şi cultură.
Munca diaconului Coresi este deosebit de rodnică, din teascurile sale au izvorât 35 de tipărituri de carte, tipărite în sute de exemplare şi răspândite în toate ţinuturile româneşti, contribuind la unitatea lingvistică şi punând bazele limbii noastre literare.
Cărţile lui sintetizează graiul sud-transilvănean folosit de cărturarii din Şcheii Braşovului cu graiul sud-muntean preluat de Coresi de la Târgovişte. Munca de tipar consta în xilogravură, presupunând eforturi deosebite, întrucât era nevoie să se sculpteze în lemn pagină de pagină, muncă la care se servea de cei 10 până la 20 de ucenici - menţionaţi în prefeţele cărţilor diaconului Coresi -, cărţi care au cunoscut o răspândire şi întrebuinţare fără egal.
Alături de izvoare coresiene şi precoresiene (aparţinând copiştilor şi cărturarilor locali), în cadrul Muzeului primei şcoli au fost expuse în original: Cazania a ll-a; Cartea cu învăţătură, 1580-1581, tradusă din slavă de protopopii Iane şi Mihai; Sbornicul de la 1580 care foloseşte izvorul Sbornicului veneţian expus şi el în sălile muzeului; Psaltirea din 1570; Octoihul din 1574 şi un exemplar necunoscut al unei Psaltiri coresiene.
Sala de clasă Anton Pann
Este o sală de clasă aşa cum trebuie să fi fost din vremuri îndepărtate dar ea aminteşte şi de fiul Pepelei cel isteţ ca un proverb - Anton Pann, aflat în Şcheii Braşovului în trei perioade semnificative: 1821, când la Braşov se găseau 8000 de munteni şi când compune sub influenţa poetului iluminist Ioan Barac (la care locuia) prima sa poezie Munţilor fiţi mărturii; la 1828 când va funcţiona aproape doi ani ca dascăl al şcolii şi la 1850 când va recruta de aici mai mulţi ucenici pentru tipografia şi şcoala sa de psaltichie de la Bucureşti, între care şi pe George Ucenescu, presupusul autor al melodiei Deşteaptă-te Române.
De la Anton Pann se păstrează o bogată corespondenţă precum şi un număr mare de cărţi tipărite în tipografia sa şi donate şcolii pentru învăţătură - expuse azi în această sală.
Mobilerul de epocă redă atmosfera şcolară de la începutul secolului XlX, cu bănci şi socotitoare, iar manualele - expuse doar în parte - prezintă nivelul intelectual al şcolii pentru secolele XVl - XlX.