Mulţumim:
Distinselor doamne Roxana Theodorescu, director general al Muzeului Naţional de Artă al României, şi Dana Dragomir pentru sprijinul acordat.
Domnului Marcel Zambaccian pentru bunavoinţa de a ne acorda dreptul de a publica volumul Însemnările unui amator de artă de K.H.Zambaccian.
Domnului Mihai Stepan Cazazian, ziarului ARARAT pentru textele şi imaginile pe care ni le-au pus la dispoziţie şi pentru disponibilitatea pentru continuarea colaborării.
Muzeul K.H.Zambaccian
Venind de la Televiziune intraţi din Piaţa Dorobanţi pe prima stradă la dreaptă, doar câţiva paşi vă despart de destinaţia spre care vă invităm acum. Ar fi bine să îi faceţi pe jos pentru că strada acesta se rupe brusc de aglomeraţia marelui bulevard, de clădirile înalte sau magazinele luminate şi plonjează într-un timp în care Bucureştiul trăia în ritmul trăsurilor, al vilelor elegante, abia construite, al monoclului şi jobenului, Capşa, anticari, calea Victoriei... oraş de câmpie dar port spiritual pentru că aici ancorau corăbii imaginare navigând între Orient şi Occident.
Nu am început întâmplător, în acest fel, prezentarea noii Destinaţii culturale, vă invităm la un muzeu real, aflat pe strada Zambaccian nr. 21 A, în care să petreceţi un timp de o intensă desfătare... dar înainte de a face acest lucru descoperiţi alături de noi o destinaţie culturală în spirit, care întregeşte colecţia de tablouri pe care o veţi descoperi acolo.
Despre exponate vom spune doar puţine lucruri, credem că acestea pot fi văzute, admirate, înţelese, doar acolo, la faţa locului, galeria noastră de imagini va fi de data acesta sumară - pentru că ea trebuie doar să incite, nu să dezvăluie - în schimb vom povesti despre oameni şi pasiuni, despre un timp apus, despre un popor care trăieşte de secole aici, alături de noi.
Expunerea noastră se bazează pe o carte - Însemnările unui amator de artă de K.H.Zambaccian, lansată la Editura LiterNet odată cu Destinaţia - din care am postat câteva fragmente sugestive pentru temele pe care ni le-am propus, apoi urmează Galeria - pe care speram să o completăm cu imagini de epocă -, articole despre Zambaccian şi colecţia lui, scrise de oameni care l-au cunoscut: familie, prieteni sau de contemporanii noştri şi în final impresiile personale despre muzeu. Până aici totul este aşa cum v-am obişnuit, dar Zambaccian colecţionarul şi Zambaccianul armeanul, cele două ipostaze ale aceluiaşi personaj, ne-au îndreptat spre două direcţii importante pe care dorim să le dezvoltăm, vom vorbi despre colecţionari şi despre armeni, discuţie la care vă invităm să participaţi.
Să vorbim deci despre colecţionarul cu har, omul care adună dintr-o pasiune care nu are nimic comun cu simpla cumpărare, despre aceia care creează colecţii în acelaşi fel în care un artist îşi desăvârşeşte opera, colecţionari care inevitabil marchează o epocă pentru că acţiunea lor perseverentă ajută formarea talentelor dar şi susţinerea celor deja consacrate, colecţionari de a căror existenţă uitasem, grup privilegiat care a dispărut astăzi, dar despre care trebuie să se vorbească pentru că arta, în toate timpurile, are nevoie de ei.
Vom vorbi apoi despre Armeni, printr-o coincidenţă (dar există oare lucruri cu adevărat întâmplătoare?) colega noastra Andreea poartă frumosul nume de Demirgian, ei îi revine plăcuta sarcină de a porni discuţia despre Armeni.
Deocamdată însă să ne amintim despre un om care ocupă un loc privilegiat în istoria artei româneşti fiind cel mai important colecţionar care a donat în întregime colecţia ţării sale, Zambaccian, colecţionarul armean, unul dintre cei mai carismatici români ai secolului XX.
La acest proiect au participat:
Andreea Demirgian
Anca Şerban
Radu-Ilarion Munteanu
Delia Oprea
