La licitaþia colecþiei Al. Bogdan-Piteşti (1925) l-am cunoscut personal pe doctorul Iosif Dona care râvnea să i se adjudece un tablou de Luchian, Interiorul de atelier, şi nu parvenea, căci erau mulþi competitori care aruncau cu miile, pe când doctorul urca numai cu sutele, doar le-o tempera zelul.
Văzându-l congestionat şi tremurând, m-am retras din licitaþie, sfătuindu-i şi pe ceilalþi să cedeze pasul doctorului care era un vechi colecþionar ce trebuia menajat, cu atât mai mult cu cât el se declara mulþumit cu Interiorul şi cu celelalte două opere de Luchian adjudecate, Ghereta Filantropiei şi Scrânciobul.
Doctorul era un pasionat amator de artă, trăise în cercul lui Grigorescu, Delavrancea şi Vlahuþă, cu care avea şi legături de rudenie.
Colecþia sa, astăzi donată statului, conþine câteva zeci de Grigoreşti, între care sunt remarcabile: Autoportretul, Profilul de evreu, Femeia la mare, câteva portrete şi peisaje.
Dar colecþia Dona este interesantă şi din alt punct de vedere, căci ea poate fi considerată ca o arhivă de consultat pentru stadiul epocii dintre cele două războaie, prin abundenþa de pânze de Petraşcu, Pallady, Tonitza, Şirato, Al. Ciucurencu şi alþii.
Doctorul Dona era un om foarte afabil şi un mare mucalit care în orice împrejurare găsea un cuvânt paradoxal, o idee abracadabrantă pe care o debita cu un aer foarte serios, ceea ce făcea hazul acestui om distins, un pince sans rire fără pereche.
În faþa unui nud dintr-o expoziþie nu-i mai ardea de glume de frică să nu-l piardă; era mai concesiv însă la naturi moarte.