E mai interesant cazul ospătarului Apostol. El cumpăra din pură pasiune opere ceva mai modeste la început, dar care cu timpul erau preschimbate, pe măsură ce se prezentau ocazii mai bune, reuşind astfel să întrunească câteva opere frumoase de Luchian, Grigorescu, Pallady, Petraşcu etc. Fostul chelner de la restaurantul Continental care astăzi funcţionează în alt local din cartierul Cotroceni posedă şi o discotecă dintre cele mai bogate şi este vizitat nu numai de amatorii de muzică, ci chiar şi de profesionişti, care o consultă.
Apostol s-a cultivat şi s-a rafinat la văzul operelor de artă şi la auzul celor mai reuşite interpretări.
Pe vremuri, la restaurantul Continental, între o supă şi o friptură, abordam cu Apostol o discuţie asupra unei expoziţii sau concert. El înfrunta cu părerile sale pe melomani.
- Pardon, Gogu (e vorba de marele nostru dirijor George Georgescu) interpretează cam sacadat pasajul acela din Beethoven faţă de înregistrările pe care le am cu Furtwängler sau Toscanini.
Prin modesta sa locuinţă din strada Clinciu, o casa bătrânească cu zidul ce se mai sprijină pe două bârne în urma marelui cutremur, au trecut personalităţi de vază ale muzicii noastre, între care şi Enescu, în căutarea unor discuri pe care le puteau asculta numai la dânsul.
În alte timpuri, dacă ospătarul Apostol ar fi fost patron de patiserie, ar fi făcut la fel ca personajul Ragueneau din Cyrano de Bergerac al lui Edmond Rostand, ar fi dat o tartă oricui i-ar fi recitat o odă.