© Destinaţii culturale / Tudor Octavian: ...iar Muzeul Zambaccian 55 de ani
după cotidianul "Naþional" - 17 mai 2002

Marcel Zambaccian, nepotul de frate al lui Krikor Zambaccian - era cât pe ce să zic: nepotul Muzeului Zambaccian - îmi aminteşte, în timpul unui taifas, în Galeria ce poartă numele familiei, că-n zilele următoare, mai exact spus în 18 mai, se vor împlini 55 de ani de când marele colecþionar şi-a dăruit opera þării. Colecþiile, în întregul lor, sunt opere, în măsura în care şi lucrările strânse de dăruiþii acestei vechi patimi sunt.
Giganticul Muzeu Metropolitan, din New York, nu prezintă, ca majoritatea muzeelor mari ale lumii şcoli artistice, ci colecþii. Cei mai mulþi dintre colecþionarii faimoşi ai Americii n-au avut altă năzuinþă decât să-şi perpetueze numele, în conştiinþa artistică a naþiei, cu o donaþie către stat. Deşi firea accentuată a lui K. H. Zambaccian nu anunþa la început o astfel de ambiþie - a unui Muzeu Naþional Zambaccian - structura extrem de rafinată a colecþiei sale o motiva. În România, nu avem o a doua colecþie particulară, care, prin numărul şi selecþia capodoperelor, să aibă aproape toate virtuþile unui lăcaş de cultură naþional. De aceea, probabil, Zambaccian a forþat ecuaþia timpului - haoticul an 1947 - pentru a constitui nu o Casă Memorială, ci chiar un Muzeu.

Marcel Zambaccian observă cu justeþe că trecerea timpului a clasicizat şi necazurile abătute asupra localului şi a fondului patrimonial de operă. La tot ce-i de seamă, orice incident capătă înþelesuri cu caracter general. Reîntoarsă, după 1990, în casa-muzeu ce dă şi numele străzii - Zambaccian - colecþia clarvăzătorului armean şi-a recâştigat funcþia de arbitru al nobilului nărav. Şi-i spun colecþionarului nărav, fiindcă aşa i-a zis un tată osândei cu arta a fiului său. În sensul că nu fiul a ales, ci el a fost cel ales. În memoriile lui, Zambaccian evidenþiază momentul în care cumpărând, copleşit de emoþie, un tablouaş de la un pictor cu faimă în epocă - Verona - a înþeles că orice om, care e fascinat de artă, trebuie să-şi pună mai întâi la punct un ritual al relaþiei cu pictorii. Zambaccian are cea mai elaborată colecþie de rang naþional, deoarece a avut cea mai elaborată prietenie cu artiştii importanþi ai începutului de veac.
Mergeþi, dar, în 18 mai, în Strada Zambaccian, 21, să revedeþi Muzeul. Să-l vedeþi, dacă nu l-aþi descoperit încă. Şi să aflaþi cum se încarcă de sens, trecând anii, fapte care, cândva, păreau simple desfătări.

0 comentarii

Publicitate

Sus