© Destinaţii culturale / Krikor H. Zambaccian: Primele lucrări achiziţionate

Vara, în timpul sezonului, veneau la Constanţa expoziţii ambulante de pictură, organizate de negustorii încadratori, de la care am cumpărat două acuarele de Gore Mircescu, pentru douăzeci de lei, şi o marină de Florian, pentru cincizeci de lei. Acestea au fost primele lucrări originale, pe care le-am achiziţionat, dar nu eram mulţumit de ele, râvneam la mai mult, eram obsedat de picturile văzute la Palatul Artelor cu prilejul Expoziţiei Jubiliare din 1906, unde erau expuse, în marele hol, o mulţime de tablouri ale lui Grigorescu, iar în celelalte săli se desfăşurau toamnele şi secerişurile lui Verona, compoziţiile lui Vermont, alegoriile lui Kimon Loghi etc. Mă întrebam dacă voi ajunge vreodată să pot cumpăra şi eu o pictură în genul compoziţiei Ifigenia în Aulis, de care eram entuziasmat, pânză importantă şi încadrată frumos, într-o imitaţie de ivoriu, cu inscripţia gravată pe greceşte.

Când, cu ani mai târziu, am revăzut acest tablou, n-am mai avut acelaşi entuziasm, căutam în artă nu numai subiectul mitologic sau idilic, mă impresiona mai mult expresia formală, sinceritatea, armonia de culoare, materia, lumina, în sfârşit calitatea execuţiei, îmi vorbeau mai mult sinteticul, expresivul, decât îndemânarea, abilitatea sau migala.
După aproape o jumătate de secol, am aflat că poetul Dimitrie Anghel, O. losif, Ovid Densuşianu, într-o vreme şi criticul Virgil Cioflec şi alţii, erau admiratori ai compoziţiilor lui Loghi; simt astăzi o mângâiere că adolescentul de pe vremuri era în bună companie.
După o vreme, cu prilejul unei expoziţii cu răsunet a lui Verona, am cerut tatălui meu cinci sute de lei şi, ca să-l înduplec, i-am arătat cronicile din gazete. Doream să achiziţionez un tablou reprezentând un seceriş, care-mi plăcea prin auriul lanului de grâu, prin mişcarea secerătorilor, prin relieful femeilor aplecate să strângă snopii, prin câteva accente de verde luminos, ce şerpuia atât de frumos printre holdele galbene. Un tablou executat cu vervă, dintr-un amalgam de pete şi jocuri de penel, tehnică truculentă, pe care o consideram de o factură mai modernă faţă de pictura linsă şi aşezată a altora.

N-am aşteptat sfârşitul expoziţiei, căci trebuia să mă întorc acasă la Constanţa şi am ridicat tabloul, de care îmi spunea maestrul Verona că se desparte greu, căci acolo e o părticică din sufletul lui, că pânza are ceva auriu. Mai târziu am descoperit că dânsul debita şi altora aceleaşi cuvinte, numai că unele tablouri erau argintii, altele aurii.
Fericit de această achiziţie, cu tablouaşul sub braţ, am dat buzna în magazinul de muzică Jean Feder, să-mi cumpăr nişte note, şi m-am întâlnit cu fostul profesor de fagot de la Conservatorul de muzică, răposatul Dan Simionescu, membru marcant al orchestrei simfonice, pe care-l cunoscusem prin profesorul meu de vioară Luigi Narice, membru şi el ai aceleiaşi orchestre.
Curios să vadă tabloul ce-l ţineam strâns sub braţ, el m-a rugat să i-l arăt şi după ce l-a privit puţin, s-a uitat la mine şi, văzându-mă fericit, a surâs şi mi-a declarat verde că dovedeam mai multă dispoziţie pentru muzică decât pentru pictură, căci ceea ce îmi plăcea mie îndeosebi în acest tablou, nu era decât un efect ieftin, un truc şi că aş fi făcut mai bine să fi cumpărat un tablou de Luchian.

Ştefan Luchian, Autoportret

Luchian! Era pentru prima oară că auzeam de acest nume.
Consternat, m-am întors la expoziţia lui Verona şi am început să-mi dau seama că tablourile nu mai erau aşa de frumoase; mi se clătinase credinţa. Dar după câteva clipe, am revenit văzând că două persoane s-au oprit în faţa unei scene idilice, o horă ţărănească, vaporoasă de colorit. Cum unul dintre ei pronunţă "Watteau", m-am repezit încântat la maestrul Verona şi l-am întrebat cine sunt domnii.
- Profesorul universitar Murnu!
Am mai dat o raită prin expoziţie şi recitind numele de pe cărţile de vizită ale cumpărătorilor: Principesa Maria, Vasile Gh. Morţun, Prof. dr. C. Anghelescu, Ion Kalinderu, Anastase Simu, bancherul Bercovici, Lazăr Munteanu etc. - m-am înviorat. În ce tovărăşie mă aflam!

0 comentarii

Publicitate

Sus