Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Destinaţii culturale  Sageata  Muzeul Zambaccian

La Hagigadar


Ada Demirgian

 
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
De peste 100 de ani, în duminica din preajma sărbătorii creştine a Adormirii Maicii Domnului, armenii din România şi din diaspora participă la hramul mânăstirii Hagigadar din Suceava. Armenii cred că orice dorinţă pentru care se roagă în această zi, li se va împlini, dacă vor respecta toate ritualurile. În 2001, hramul mânăstirii Hagigadar a coincis şi cu sărbătorirea a 600 de ani de la înfiinţarea Episcopiei Armene din Suceava (atestată prin hrisovul semnat în 1401 de domnitorul Alexandru cel Bun) şi a 1700 de ani de când creştinismul este religie de stat în Armenia.

Biserica mânăstirii Hagigadar a fost construită în secolul 16 de doi fraţi, negustori armeni. Legenda spune că lor li s-a arătat Fecioara Maria şi le-a cerut să îi ridice un lăcaş de rugăciune. După o inscripţie încastrată într-unul din ziduri, ctitorul ar fi fost Dragan Donovak, un bogat negustor armean. După un vechi obicei, credincioşii care se roagă pentru împlinirea dorinţelor urcă în genunchi dealul pe care este amplasată biserica. În timpul urcuşului, aprind lumânări în locuri special amenajate şi se roagă pentru împlinirea dorinţei. Ajunşi lângă biserică, o înconjoară de trei ori - tot în genunchi. După fiecare ocol, se opresc şi se roagă. Preotul paroh Azad Mandalian conduce pelerinajele la Hagigadar. El este o bucăţică din sufletul comunităţii armene pe care o păstoreşte de zeci de ani în nordul ţării.

"M-am născut armean, am crescut, am învăţat să fiu armean şi vreau să continui această tradiţie. Nu aş fi putut trăi fără acest ţel, sunt singurul care slujeşte pe aceste meleaguri. Sunt nepot de preot. Părinţii mei sunt veniţi din Turcia, stabiliţi aici, după genocidul armean care a avut loc în Asia Mică. Bunicul meu a terminat seminarul la Armaşi şi preoţindu-se a venit aici, unde a găsit căldură şi bunăvoinţă. 50 de ani a profesat această meserie, întâmplarea a făcut să pot continua această tradiţie..."

După fiecare ocol, se opresc şi se roagă. După Sfânta Liturghie, oficiată de un sobor de preoţi, în frunte cu arhiepiscopul Dirair de la Arhiepiscopia Armeană din Bucureşti, a urmat o agapă creştină numită "hurban", la care au participat toţi cei prezenţi şi unde s-au servit mâncăruri specific armeneşti. "Supa de urechiuşe" - un fel de găluşte umplute cu carne, este cel mai apreciat fel, urmat de tradiţionalul pilaf cu carne de vită. Mai mult decât un pretext de reîntâlnire şi petrecere, pelerinajul anual este un bun prilej de a afla câţi dintre armenii din România încă mai speră în miracole...




0 comentarii

Spacer Spacer