(fotografie din anchetă)
Născută la 13 mai 1931, în Lăpuşul Românesc
Pădurarul Nicolae Pop din Lăpuşul Românesc a condus grupul de rezistenţă din Munţii Ţibleşului. Fugit în munţi în 1949, Nicolae Pop i-a avut alături pe fiul său Achim şi pe fiica sa Aristina. La 1 martie 1953 a paralizat şi a fost lăsat, la dorinţa sa, la marginea drumului în apropierea satului Poiana Botizii. A fost dus de un localnic la postul de miliţie, de unde a fost preluat de Securitate. Grav bolnav a murit la scurt timp.
Achim Pop (născut la 14 martie 1927, în Lăpuşul Românesc) a fost arestat în 1953 şi condamnat la 22 ani muncă silnică.
Aristina Pop a fost arestată în 1953 şi
condamnată la 20 de ani muncă silnică. Motivul: a activat în
organizaţie contrarevoluţionară. Trăieşte la Bucureşti.
"M-am născut în Lăpuşul Românesc, judeţul Someş, în anul 1931, la 13 mai, dintr-o familie de ţărani, tată-meu ţăran, mama mea la fel. Am fost nouă copii, dintre care patru au murit, cinci suntem în viaţă. Locuiam în afară de comună, la paisprezece kilometri. Acolo aveam o casă de lemn cu două camere, o bucătărie de vară, tot cu două camere ... şură, grajduri, coteţe de porci, de păsări, era o gospodărie frumoasă. Părinţii mei au fost foarte muncitori. Tatăl meu a mai lucrat în domeniul silviculturii, era pădurar.
(...) Ce se-ntâmplă - la un moment dat eu m-am tot uitat în jos, aşa, şi am văzut, cam pe la ora 12 ziua cum câmpul era plin de armată. Eu când am văzut aşa, m-am speriat, am lăsat-o pe mătuşa cu frăţiorul meu, care era de doi ani, m-am dus la moară, care era în pădure, şi am spus: "Tată, ce fac, căci vin zeci de securişti, sunt... e plin câmpul de ei." Taică-meu a spus: "Vino cu mine. Vino la mine." M-am urcat prin pădure, m-am dus la el. Şi-am plecat cu tata. Armata a venit, a devastat tot, a bătut-o pe mătuşa, băieţelul de doi ani, frăţiorul meu, a plâns, toată lumea ce-a întâlnit... era multă lume, veneau oamenii de la munca câmpului, erau oameni la noi acasă, veneau la lucru, i-a luat pe toţi, i-a bătut. (...) Fratele meu era la stână, şi când a ajuns acolo armata la stână, a întrebat care este băiatul lui Pop. Şi atunci i-au spus ciobanii: "Uite, Achim, că e Securitatea şi a întrebat de tine." Stâna era în pădure; şi-atunci el a fugit (...) Şi frate-meu a dat de noi, şi-am rămas cu tata.
Vă daţi seama ce era în sufletul mamei, soţul şi cu cei doi copii pe munţi, iar armata ne căuta, nu vă puteţi da seama ce-a fost în sufletul mamei. Şi armata mereu pe munţi după noi.
Aşa am stat patru ani..."
Aristina Pop despre tatăl său, Nicolae Pop: "A venit Securitatea, n-au vrut să creadă că-i bolnav şi că nu poate vorbi, au zis că nu vrea să vorbească, unul i-a dat cu patul armei în faţă şi i-a curs sânge pe gură şi pe nas, vă daţi seama, cred că de-aici i-a fost moartea. De atunci nu mai ştiu nimic; l-au dus la Securitate, o fi murit, nu ştiu unde este înmormântat, însă ţin să spun că a fost un om extraordinar, care şi-a jertfit întreaga familie şi pe el însuşi pentru a face bine aproapelui lui. Nu a fost un om egoist, un om să fie numai pentru el, vă spun, a fost un model."
(fragmente dintr-un interviu aflat în Arhiva de Istorie Orală a Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei)
© Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, 2006
Din lista cetăţenilor români distinşi de Yad Vashem cu titlul "Drept între Popoare" fac parte:
Pop, Nicolaie
Pop, Maria
Pop (Săileanu), Aristina
Nicolaie Pop, un fermier înstărit şi muncitor, trăia în satul Lăpuşul românesc, în Transilvania de Nord. După ce naziştii au ocupat Ungaria, Pop s-a oferit să o ascundă pe Hanna Marmor şi pe copiii ei şi să le facă rost de tot ce aveau nevoie.
Dosar 7123
Informaţie preluată de pe situl: Preşedintele României