Pe strada Blănari, în apropiere de Hanul cu Tei, veţi găsi galeria de artă Zambaccian. La prima vedere ai spune că e o galerie ca oricare alta: pe pereţi sunt tablouri şi icoane, într-un colţ - covoare, ici-colo, mici piese de mobilier vechi, lămpi de odinioară, tăvi de argint cu servicii de ceai - într-un cuvânt, tot ceea ce te aştepţi să găseşti într-un astfel de magazin. Dar această galerie poartă numele unuia dintre cei mai mari colecţionari români - e drept, de origine armeană: Zambaccian. Mai mult decât atât, cu puţin noroc, sau cu un telefon înainte - îl puteţi întâlni chiar pe Marcel - descendentul celebrului Krikor Zambaccian.
Prin anii \'30-\'40, Krikor Zambaccian era considerat un binefăcător al artiştilor săraci dar talentaţi. Îi ajuta cu bani, sau le cumpăra câte un tablou - ajungând încet încet la o colecţie impresionantă. Negustorul armean colinda Parisul, braţ la braţ cu pictorul român Theodor Pallady. Marcel Zambaccian mi-a povestit că Pallady, prieten la cataramă cu artişti ca Picasso, Derain sau Matisse n-a ezitat să-l introducă pe Krikor în cercurile artistice franţuzeşti.
"Zambaccian a avut acest fler, să îi convingă pe aceşti pictori că nu cumpără tablourile ca să le comercializeze, că nu e un simplu negustor, le cumpără ca să popularizeze arta, pictura franţuzească într-o ţară francofila, din răsăritul Europei. Veneau americani la Paris şi dădeau sume exorbitante pe tablouri - pentru ei nu contau banii, dar pictorul Picasso a preferat să-i deie un tablou la jumătate de preţ lui Zambaccian, fiindcă l-a convins că acest tablou nu va intra într-o casă închisă, va rămâne în expoziţii deschise sau până la urmă într-un muzeu, unde va putea fi văzut de toţi cei ce-l vizitează şi numele lui Picasso va fi popularizat şi în Estul Europei. A ştiut să-şi plaseze banii în lucrurile aparte - spunea el, "decât să merg să joc la Casino, la Monte Carlo sau la Nisa, prefer să stau într-un hotel de mâna a doua dar să cumpăr un tablou sau două, care toată viaţa îmi rămâne la suflet."
Krikor Zambaccian a adunat o impresionantă colecţie de artă pe care a donat-o statului român. Aşa se face că astăzi vă pot invita pe strada Zambaccian, să vizitaţi muzeul Zambaccian şi apoi, dacă aveţi vreme, să păşiţi în galeria de artă cu acelaşi nume.