Din grupul Junilor Bătrâni fac parte bărbaţii căsătoriţi din zona "Pe Tocile". "June Bătrân", sugerează ideea de "bărbat bătrân", din acest grup, în epocă medievală făcând parte bărbaţii, care îngroşau rândurile luptătorilor pentru apărarea zonei. Nu întâmplător "Junii Bătrâni" purtau costum identic cu cel al "tinerilor", cu excepţia că nu poartă panglici tricolore la pălărie. În ultimul timp ei poartă panglica tricoloră la bandulieră. Pe piept ei poartă lenta tricoloră. În vechime bătrânii, de fapt oamenii căsătoriţi, însoţeau alaiul Junilor Tineri, aşezându-se în urma grupurilor de juni, iar ca grup, sub numele de Junii Bătrâni, s-au constituit doar după anul 1877. Ei organizează şi azi parastasul Junilor Bătrâni, după tradiţie, în ziua de Florii, la biserica Sf. Treime - Pe Tocile. Jocurile strămoşeşti le organizează la Crucea din Varişte, căreia pe vremuri i se spunea "Pajiştea Mare", unde sunt invitaţi şi Junii Tineri, care scot aici fetele la joc. Organizează şi participă de asemenea la maialuri, prilej cu care confecţionează cocarde cu tricolor şi le împart la cei prezenţi în schimbul unei danii. Unul din maialurile tradiţionale are loc în "Poiana Mică", de obicei în septembrie.
Sub îngrijirea lor sunt cele două troiţe: Crucea din Varişte şi Crucea de La Bisericuţă.
Crucea din Varişte
Cunoscută şi sub numele de "Crucea din Pajiştea Mare", Troiţa din Varişte, descrisă de N. N. State la 1907, bine îngrijită de Junii Bătrâni, poartă şi azi inscripţia originală, în grafie chirilică, conform căreia "A fost ridicată în anul 1816 noembrie 13, în zilele Înălţatului Împărat Frantz I, cu blagoslovenia preaosfinţitului episcop de legea grecească, Vasile Moga, prin osârdia şi ajutorul Cinstitului Părinte Voina Pitiş, paroh sf. biserici, cei noao şi cu ajutorul creştinilor de aicia, care cât s-au îndurat. Noev.13". Biserica cea nouă este "Sfânta Treime", Pe Tocile, ridicată la 1813 ca filială a bisericii Sf. Nicolae, mai întâi în lemn, iar după 1825 în piatră, pictată ulterior de celebri pictori braşoveni Costantin Lecca şi Mişu Popp.
După cum se vede din alte inscripţii mai recente, troiţa a fost renovată de Petru Chicomban la anul 1884 şi apoi de "Societatea Junilor Bătrâni" la 1 iulie 1924. Crucea, repictată în 1974 de Eugen Neagu, avea odată în fiecare colţ ale îngrăditurii câte un tei mare, bătrân.
Într-o însemnare, pusă de părintele Voina Pitiş în globul turnului bisericii de Pe Tocile, scrisă pe pergament, se menţiona la 21 mai 1825: "Pe la anu 1756, când au fost ciumă la Braşov, era ridicată o cruce de lemn şi un preot, Datcu de la Stupini, moşu Părintelui Simion (Datcu), în crucea (n.n. troiţa) aceasta a fost slujind sfânta liturghie, că era trasă linie mai pă jos, unde au şi murit preotul de ciumă, în locul acesta am ridicat o cruce de piatră".
Pe vremea în care Valea Tocilelor, care trecea pe lângă troiţă, nu era astupată, un pod mare de lemn ducea în partea cealaltă, spre Varişti. Bătrânii spuneau că sub pod se ascundea noaptea un hoţ, pe nume Creţu, care fura câte o oaie din turmele care treceau spre Poiană. De aici străduţa din preajmă, care ducea spre Capul Satului, se numea "Podul Creţului".
Mărturiile documentare confirmă şi alte cruci în această zonă. Una se numea a "Bătuşarilor", care nu era a altora decât a proprietarilor pivelor de postav, care se aflau pe vremuri în "capul satului". Unul dintre aceştia era bătrânul Dumitru Bărbier (născut la 1865), după cum îi confirmă cercetătorului Candid Muşlea şi despre care am vorbit în capitolul dedicat "troiţelor dispărute".
Crucea de "La Bisericuce"
Troiţa, datată pentru anul 1945, se află pe drumul spre Pietrile lui Solomon, aproape de fosta cabană a regelui Solomon, pe o ridicătură de pământ ce străjuieşte drumul. Peste drum este Valea Putredă, (azi i se spune Valea Rece) unde, pe vremuri, era o moară. I se spune şi "La bisericuţă" pentru că prin poziţia sa strategică dă impresia unei bisericuţe. De altfel documentele confirmă un loc "La bisericuţă" şi la începutul drumului vechi, care duce spre Poiană, sugerând centrul satului de altădată de la Pietrile lui Solomon.
Crucea este făcută din piatră, iar îngrăditura din şipci vopsite în tricolor şi acoperite cu tablă, purtând următoarea inscripţie: "Slăvitei Tale Învieri Cristoase, s-a ridicat această Sfântă cruce de grupul Junilor Bătrâni în a.1945". Crucea este pictată în culori vii, dar pictura se găseşte într-o agravantă stare de degradare, la care se adaugă neglijenţa cu care s-au făcut nişte lucrări publice în zonă, periclitând stabilitatea troiţei.