Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Destinaţii culturale  Sageata  Şcheii Braşovului

Troiţele Căpitanului Ilie Birt


Vasile Oltean

 
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
(extrase din lucrarea Troiţele Şcheiului de Vasile Oltean)

Personalitate recunoscută în Şchei în veacul al XVIII-lea, Ilie Birt, negustor de vază, luptător neînfricat pentru cauza românilor braşoveni, unul din ctitorii şcolii de piatră din Şchei, etajată la 1760 şi iniţiatorul unor relaţii, mai ales economice cu ţinuturile româneşti de peste munţi, a rămas în conştiinţa localnicilor mai ales prin cele două troiţe ridicate în Şcheii Braşovului.
Şi totuşi, cine este Ilie Birt? Poporul din Şchei îi păstrează amintirea ca pe a unui erou de baladă şi legendă, fără însă a-i cunoaşte în realitate biografia, păstrată încă aproape necercetată sub colbul documentelor oficiale din veacul al XVIII-lea.

Născut în Scheii Braşovului, ca fiu al unui "păstor de vite" la anul 1698, într-o familie de negustori, al cărei venit provenea din negoţul pe care îl făcea cu produsele viticole şi animaliere cu Muntenia. Nu ştim unde a învăţat carte, dar actele Magistratului braşovean (cu care se afla mereu în conflict) confirmă adevărul că vorbea trei limbi: maghiara, greaca şi turca, alături de limba română şi chiar germană (pe care o foloseşte în unele scrisori). Acesta a fost unul din argumentele pentru care românii din Şchei îl folosesc pe Ilie Birt ca delegat permanent al lor la Viena, Buda, Cluj şi în alte localităţi din ţară şi străinătate, apărându-le drepturile istorice de negoţ. Ca membru al Companiei greceşti din Braşov, autoritatea sa diplomatică este şi mai puternică. Se iscălea "căpitan" tocmai pentru a impune în faţa autorităţilor cu care se afla în contact şi această calitate o deţinea ca fost căpitan în armata husarilor comandată de colonelul Springer. La 1737, în timpul războiului cu turcii îşi formează o companie, (în marea lor majoritate Juni din Şchei) şi din însărcinarea comandantului suprem al armatei austriece, generalul Fr. Valis, câştigă o mare victorie în confruntarea cu turcii la Piteşti, reuşind să captureze 36 de prizonieri turci.

Prestigiul diplomatic, militar şi politic pe care şi-l câştigase îi permite să se implice în viaţa socială şi spirituală a Şcheiului. Căsătorit cu Neacşa, fiica negustorului şcheian Văsâi Găurincă (deţinător de moşii, pescării şi vii în Muntenia), devenind tată a 8 copii (6 băieţi şi 2 fete), Ilie Birt se preocupă între altele şi de bunul mers al bisericii, ctitorită în Şchei, de voievozii de peste munţi, dar şi al şcolii. La moartea sa (29 decembrie 1786) deţinea o impresionantă casă în Şchei (valoare de 200 fl.), o grădină (50 fl.), "fânaţ" în Poiana Braşov, vaci şi turme de oi, o vie în Muntenia, în dealul Neagovanilor la Cernăteşti (10 pogoane), având şi o prăvălie în Şchei, ceea ce îi permite să înzestreze biserica şi şcoala cu numeroase danii, iar la 1760, când prin mari eforturi românii din Şchei ridică etajul şcolii, el se dovedeşte a fi cel mai activ, intervenind la autorităţile din Viena şi Sibiu, uzând de presigiul său, reuşind astfel să contracareze "interdicţia" pe care Magistratul braşovean a dat-o şcheienilor refuzându-le clădirea şcolii. Un bogat fond documentar din Şchei prezintă spectacolul acestui conflict. Astfel, prin faptele sale Ilie Birt trebuie socotit între ctitorii şcolii din piatră.
Aceeaşi cutezanţă o dovedeşte în acţiunile pe care le întreprinde la Bucureşti, Viena şi Buda pentru a oficializa dreptul romanilor din Şchei de a-şi aduce produsele "din ţară" (Muntenia) şi a le prezenta pe piaţă braşoveană sau transilvăneană. Un alt mare număr de documente din Şchei confirmă acest adevăr, parte din ele fiind strânse în volum şi editate de Sterie Stinghe în anul 1945, în colecţia sa de "Documente privitoare la trecutul românilor din Şchei" (6 vol).
Pe lângă bogata sa activitate obştească şi politică, pe care am prezentat-o mai sus, Ilie Birt se înscrie într-o tradiţie locală, născută din obiceiul străbun al şcheienilor de a ridica la răspântii de drum cruci-troiţe ca suport moral pentru călătorul creştin care se doreşte străjuit de puterea divină în drumul său. Deşi - după cum dovedesc documentele - Ilie Birt ridicase mai multe troiţe, astăzi se mai păstrează doar două, în Piaţa Prundului şi alta placată pe casa sa, pe strada care-i poartă numele.



Actul ctitoricesc al troiţei din Piaţa Prundului este înscris în grafie chirilică pe faţada nordică a crucii menţionând: "Cu vrerea tatălui şi cu desăvârşirea Duhului Sfant, ridicatu-s-au această sfântă cruce întru cinstirea hramului a Sfintei Troiţe cei nedespărţite, în zilele Înălţatului Împăratu K(arol) VI.1738... de robul lui Dumnezeu Căpitan Ilie Birt şi ro(a)ba lui Dumnezeu Neacşa i snă ego (şi fiii săi) Ilie, Radu". Intervenţii ulterioare de consolidare şi restaurare au făcut aproape indescifrabile inscripţiile, motiv pentru care ne-am folosit de mărturiile lăsate de Candid Muşlea în cunoscuta monografie dedicată Bisericii Sf. Nicolae (Braşov, 1943-1946). Reparând troiţa la anul 1780, prin propria cheltuială, Ilie Birt aşează o nouă inscripţie, de data aceasta în grafie latină, inscripţia purtând în locul vulturului bicefal iniţial, stema mare a României. Interiorul capelei, care adăposteşte troiţa, este mult mai bine conservat, zugrăvit în întregime în maniera veacului al XVIII-lea (ca şi paraclisele bisericii Sf. Nicolae, probabil de aceiaşi zugravi Raneti din Craiova), distingându-se între scenele biblice: "Când s-au băgat Domnul Hristos în grădină... Când l-au sărutat Iuda pre Domnul Hristos... Când l-au dus la Ana pre Hristos... Când l-au bătut la stâlp"... ş.a. - un valoros prăznicar al vieţii Mântuitorului. Găsim de asemenea portretele prorocilor Isaia, Daniil, Avia, Ghedeon, Aron, Moise ş.a. din Vechiul Testament, precum şi imagini din viaţa Maicii Domnului din Noul Testament. În locul Pantocratorului, deasupra, pe boltă este zugrăvită Sfânta Troiţă şi Maica Domnului, una din cele mai populare icoane din Şchei.
După ce în anul 1886, cu cheltuiala bisericii, troiţa este supusă unei noi restaurări, în 1920, pentru protecţia ei se realizează actualul grilaj de fier.



Cea de a doua troiţă este ridicată după 10 ani, în 1748, în colţul casei sale, loc al bifurcării străzilor Pe Tocile şi Ilie Birt. Ridicarea ei a stârnit nemulţumirea autorităţilor. "Acest vrednic de laudă căpitan - scria cronica anonimă a Şcheiului - multă gâlceavă a avut cu Magistratul că puind o cruce lângă casa dumnealui, Maghistratul n-au vrut să-i îngăduiască şi aşa având multă gâlceavă, au mers la Sibii şi de acolo au adus poruncă şi au făcut acea cruce. După aceia, puind Sfatul multă pismă asupra dumnealui au avut multă gâlceavă". Şi într-adevăr, timp de 15 ani cât a durat conflictul cu magistratul braşovean, crucea este ridicată şi apoi dărâmată de autorităţi de mai multe ori, dar ultimul care şi-a spus cuvântul a fost tot Ilie Birt, pentru că uzează de prestigiul pe care-l avea în faţa autorităţilor guvernamentale (generalul comandant Wallis, prinţul Lobkovitz, contele von Platz şi comitele Traun - de la care primise 4 decoraţii în contextul luptelor de la Piteşti, prezentate mai sus). Ca urmare, la 1 iulie 1761 magistratul îi aprobă "oficial" ridicarea troiţei, cu condiţia "să nu lărgească locul în viitor mai mult decât a cerut... nici să-l împrejmuiască vreodată". Deşi reparată în anii 1830 şi 1900 (ultima dată de Vasile Muntean Duloicu şi soţia sa Paraschiva), acestei troiţe nu i se mai pot citi azi inscripţiile, păstrate doar în cartea lui Candid Muşlea, din care cităm: "Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvarşirea Sfântului Duh, înălţatu-s-au această sfântă şi dumnezeiască cruce în zilele Înălţatei Crăiesei noastre Mariei Terezia, fiind mitropolit Pavel Nenadovici ot (din) Karloviţ şi gubernator Haler Janos, de dumnealui Căpitan Ilie Birt... martie 5 văleat 1755. Popa Dimitrie" (Duma, parohul bisericii din Şchei, n.a.).
Ridicarea unei troiţe se făcea deci după protocolul ridicării unei biserici în tradiţia din Şchei.





0 comentarii

Spacer Spacer