Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Destinaţii culturale  Sageata  Sighet: Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei

Biografii / Arlette şi Corneliu Coposu


Delia Oprea

 
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis


Arlette Coposu
(1915-1965)


Soţia fruntaşului ţărănist, Corneliu Coposu. Funcţionară la Ministerul de Externe.
A fost arestată la 13 iunie 1950, implicată într-un proces fabricat, fiind acuzată de spionaj în favoarea Franţei. Condamnată la 20 de ani muncă silnică pentru "complicitate la crimă de înaltă trădare", a fost eliberată abia în 1964.
Sechelele detenţiei şi-au spus însă cuvântul, murind doi ani după eliberare, în 1966.

© Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, 2006







Corneliu Coposu
(1914-1995)


Secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu, pe care îl însoţeşte în toate misiunile şi negocierile politice importante.
În 1940 este numit secretar politic al lui Iuliu Maniu, îndeplinind această funcţie până la arestarea sa şi a lui Maniu, la 14 iulie 1947. În această calitate l-a însoţit în toate negocierile şi tratativele purtate cu negociatorii occidentali şi cu liderii partidelor politice din coaliţia antihitleristă. I s-a încredinţat cifrul secret al corespondenţei diplomatice prin care Opoziţia negocia ieşirea României din Axă şi întoarcerea ei către aliaţii tradiţionali. Avea misiunea de a întreţine relaţii confidenţiale cu reprezentanţii guvernului englez la Liverpool, cu delegaţii opoziţiei române care duceau tratative la Cairo, cu emisarii români de la Stockholm şi cu comandamentul militar aliat din Italia (Foggia).

La 14 iulie 1947 este arestat împreună cu întreaga conducere PNŢ, după înscenarea de la Tămădău, deşi nu făcuse parte din grupul arestat acolo. Rămâne timp de 9 ani în arest preventiv, fără să fie judecat. S-a încercat implicarea lui în numeroase procese politice, dar nu a putut fi condamnat din lipsă de probe. I se intentează un proces de înaltă trădare. Este condamnat conform practicilor comuniste la muncă silnică pe viaţă pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare şi crimă contra reformelor sociale".
Urmează, din 1954, 8 ani de regim sever de izolare la Râmnicu Sărat.
Se îmbolnăveşte grav ca urmare a tratamentului de exterminare aplicat deţinuţilor politici. În 1962 i se stabileşte domiciliul forţat în Bărăgan, la Valea Călmăţui, în comuna Rubla, unde stă 2 ani.

Pus în libertate în 1964, după 17 ani de detenţie în penitenciarele de la Văcăresti, Jilava, Piteşti, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu Sărat, Poarta Alba, Capul Midia, Canalul Dunăre- Marea Neagra, Gherla, Sighetul Marmaţiei etc.
După eliberare, a păstrat legăturile de partid cu foştii colegi de închisoare, fiind urmărit în permanenţă de către Securitate. În ciuda acestui fapt reuşeşte, în 1987, să înscrie, în clandestinitate, PNŢ în Internaţionala Creştin Democrată.
După 1989 este conducătorul emblematic al opoziţiei care combătea perpetuarea structurilor comuniste şi monopolizarea puterii de către fosta nomenclatură. Moartea sa, la 11 noiembrie 1995, a însemnat o imensă pierdere pentru democraţia românească.

http://romania-on-line.net/halloffame/CoposuCorneliu.htm




0 comentarii

Spacer Spacer